RĂSPUNSUL NOSTRU ESTE NU
Scrisoare deschisă ca răspuns la Discursul privind starea Uniunii din 2026
Doamnă Președintă,
În Discursul dumneavoastră privind starea Uniunii ne-ați întrebat dacă vrem o Europă mai puternică, mai independentă și cu o capacitate mai mare de a acționa. Ne-ați spus că „numai Europa le poate oferi europenilor o suveranitate adevărată”. Ați cerut noi structuri europene de securitate și o integrare economică mai profundă.
Le-ați cerut europenilor un răspuns.
Răspunsul nostru este NU.
Nu pentru că respingem Europa. Europa este casa noastră.
Dar respingem afirmația dumneavoastră că numai Europa poate da europenilor adevărata suveranitate. Suveranitatea nu este ceva ce ne poate da Uniunea Europeană.
Toată puterea politică își are originea în popor. Sursa ei nu este statul, guvernul sau Uniunea Europeană.
Pentru că oamenii sunt suverani, statul există pentru a-i servi și pentru a le îndeplini voința. Autoritatea sa vine de la oameni, nu invers.
Uniunea Europeană se află cu încă un pas mai departe de această sursă a puterii. Ea există pentru a-și servi statele membre și pentru a le pune în aplicare voința, exercitând numai competențele pe care acestea au decis să i le încredințeze.
Uniunea Europeană nu este un stat suveran și nu poate da suveranitate europenilor.
NU V-AM DAT ACEST MANDAT
Țările care au aderat la UE în 2004 — multe dintre ele abia eliberate de curând de regimuri totalitare — au aderat la o Uniune întemeiată pe tratatele aflate atunci în vigoare.
La scurt timp după aceea a urmat proiectul unei Constituții Europene.
Când oamenii au fost întrebați cu adevărat, Franța a spus NU. Țările de Jos au spus NU.
O mare parte din acel proiect a revenit ulterior prin Tratatul de la Lisabona. Acesta a extins votul cu majoritate și competențele la nivel european, însă aproape nicio populație europeană nu a avut voie să voteze direct asupra lui. Irlanda a fost excepția: irlandezii au respins inițial Tratatul de la Lisabona, apoi au fost chemați să voteze din nou după negocierea unor garanții.
Uniunea Europeană care există astăzi s-a dezvoltat, așadar, cu mult dincolo de ceea ce milioane de oameni din Europa Centrală și de Est votaseră inițial să se alăture. Acesta este un fapt important atunci când vorbiți acum despre suveranitate europeană.
ISTORIA EUROPEI ESTE SÂNGEROASĂ
După fragmentarea autorității romane în Europa de Vest, Carol cel Mare a unit o mare parte a continentului sub o coroană imperială. Mișcarea de integrare europeană invocă și astăzi moștenirea sa.
Dar secolele care au urmat au fost marcate de lupte repetate pentru supremație continentală între conducători și dinastii ale căror centre de putere se aflau în teritoriile care aveau să devină Franța, regatele germane și Insulele Britanice.
Alte secole. Alți conducători. Alte cauze.
Dar un tipar s-a repetat iar și iar. Conducătorii urmăreau teritorii tot mai mari, mai multe resurse și mai mulți oameni asupra cărora să-și exercite puterea și de la care să strângă venituri. Ambițiile lor creșteau; europenii obișnuiți plăteau prețul.
Ei plăteau taxele. Ei asigurau munca. Ei dădeau soldații. Ei își îngropau copiii.
Regate, imperii și guverne s-au ridicat și au căzut. Granițele s-au mutat. Steagurile s-au schimbat. Dar, generație după generație, oamenii obișnuiți au fost obligați să finanțeze ambiții care nu erau ale lor și să moară în războaie pentru a decide cine va determina ordinea politică a Europei.
La optzeci și unu de ani după ultimul război catastrofal din Europa, vedem tot mai multe semne că Uniunea Europeană pregătește Europa pentru o nouă mare confruntare cu Rusia, care de secole se consideră moștenitoarea Imperiului Roman de Răsărit.
Vechea împărțire dintre Roma de Apus și Roma de Răsărit poate că a dispărut din vocabularul nostru politic actual, dar moștenirea ei este încă foarte vie. Cu câțiva ani în urmă, Ucraina a interzis Biserica Ortodoxă Rusă și rupe legături religioase vechi de secole cu Moscova.
De două ori în puțin mai mult de două secole, o putere europeană continentală care adusese o mare parte a Europei sub controlul său s-a întors spre est împotriva Rusiei — Napoleon în 1812 și Hitler în 1941. Ambele campanii s-au încheiat în catastrofe de proporții inimaginabile.
Nu vom permite ca Europa să fie organizată pentru același scop a treia oară. Nu vom mai juca rolul de idioți utili în războaie concepute de alții, finanțate cu banii noștri și purtate cu copiii noștri.
Europa nu trebuie să mai fie niciodată unită în scopul războiului.
Istoria sângeroasă a Europei nu oferă niciunei instituții europene un mandat moral de a transforma națiunile Europei într-o singură putere continentală.
Timp de secole, încercările de a concentra puterea asupra acestui continent s-au încheiat iar și iar în rivalitate, dominație și război. De aceea respingem ideea că unificarea Europei ar trebui să se încheie cu un alt război cu Rusia sau cu o altă mare putere.
Nu vrem un alt imperiu european.
Vrem națiuni europene suverane: pașnice, prospere și libere să coopereze între ele și cu restul lumii.
Nicio capitală nu are dreptul să conducă Europa. Nici Parisul. Nici Berlinul. Nici Londra. Nici Moscova. Nici Bruxelles-ul.
ȘI RESPINGEM BILANȚUL DUMNEAVOASTRĂ
NU AȚI APĂRAT DREPTURILE ȘI RESPONSABILITATEA PE CARE LE PREDICAȚI.
UE încă nu a aderat la Convenția europeană a drepturilor omului, în ciuda obligației prevăzute de propriile sale tratate, în timp ce propria dumneavoastră Comisie a fost condamnată pentru modul în care a gestionat cererile de acces la comunicările dumneavoastră cu Pfizer.
AȚI SUBMINAT ECONOMIA UNIUNII EUROPENE.
Companiile europene se confruntă cu prețuri la energie mult peste cele ale principalilor lor concurenți, iar dintre cele mai mari cincizeci de companii de tehnologie din lume doar patru sunt europene — în timp ce Bruxelles-ul reglementează tot mai mult chiar și cele mai mici detalii ale vieții economice.
NU AȚI PROTEJAT FRONTIERELE EUROPEI.
Decenii de migrație necontrolată și de aplicare defectuoasă a regulilor au pus o presiune tot mai mare asupra locuințelor, școlilor, serviciilor publice și bugetelor naționale, subminând în același timp încrederea oamenilor în capacitatea guvernelor de a controla cine intră și cine rămâne în țările lor.
Iar prioritățile dumneavoastră sunt vizibile chiar în propriul buget: în 2026, Uniunea Europeană a alocat peste 13 miliarde de euro propriei administrații, dar doar aproximativ 5 miliarde de euro pentru migrație și gestionarea frontierelor.
Respingem și ideea politică potrivit căreia imigrația în masă poate fi folosită pentru a slăbi identitatea națională. Oamenii care vin din țări din afara Europei nu împărtășesc în mod firesc aceeași legătură moștenită cu istoriile, instituțiile și statele noastre naționale. O populație cu legături istorice comune mai slabe poate fi mai ușor de convins că aceste națiuni sunt depășite și ar trebui să facă loc unui singur stat european supranațional.
AȚI ÎNLOCUIT PRAGMATISMUL CU IDEOLOGIA.
Prin Pactul verde, taxarea carbonului și reguli europene obligatorii, statele membre sunt obligate să impună costuri propriilor cetățeni pentru a îndeplini priorități decise la nivel european. O parte tot mai mare din ceea ce câștigă europenii este redirecționată către obiective politice pe care nu le-au ales niciodată prin vot direct.
AȚI ÎNLOCUIT DIPLOMAȚIA CU CONFRUNTAREA.
Relațiile cu Rusia sunt în mare parte înghețate, în timp ce relațiile cu China și chiar cu Statele Unite au devenit tot mai conflictuale. Europa trebuie să fie capabilă să mențină relații funcționale cu marile puteri chiar și atunci când nu suntem de acord cu ele.
NU V-AȚI RESPECTAT PROPRIILE PRINCIPII.
UE promite subsidiaritate — decizii luate cât mai aproape posibil de oameni — în timp ce puterea, reglementarea și administrația continuă să se acumuleze la nivel european.
NU AȚI APĂRAT LIBERTATEA DE EXPRIMARE, VIAȚA PRIVATĂ ȘI DREPTUL LA DIZIDENȚĂ POLITICĂ.
Comunicările private se confruntă cu o supraveghere de reglementare tot mai extinsă, instituțiile UE intervin tot mai profund în spațiul online al informației politice, iar au apărut chiar îngrijorări cu privire la oameni care își pierd accesul la servicii bancare din cauza convingerilor lor politice sau filosofice.
Iar răspunsul dumneavoastră la toate aceste eșecuri este mai multă putere pentru Bruxelles?!
Răspunsul nostru este NU.
EUROPA NU ESTE UNIUNEA EUROPEANĂ
De-a lungul întregului discurs ați vorbit în repetate rânduri ca și cum Europa și Uniunea Europeană ar fi același lucru.
Nu sunt.
Europa este mai veche decât UE și infinit mai mare decât instituțiile sale.
Un ceh care cere suveranitate cehă este european. Un francez care cere suveranitate franceză este european. Un alegător neerlandez care spune NU unei integrări mai profunde este european.
Opoziția față de proiectul dumneavoastră politic nu este opoziție față de Europa.
După aproape șapte ani sub președinția dumneavoastră, ați descris crizele Uniunii Europene, diviziunile sale, dificultățile economice, amenințările la adresa securității și pierderea încrederii — dar nicăieri nu v-ați întrebat serios ce responsabilitate poartă propria dumneavoastră Comisie pentru starea Uniunii pe care o conduceți.
Conducerea înseamnă responsabilitate.
Ne cereți și mai multe competențe și autoritatea de a lua decizii.
Răspunsul nostru nu este doar că nu vă vom mai da altele.
Luăm înapoi competențele care au fost transferate în trecut de la noi și de la statele noastre către Uniunea Europeană.
Suveranitatea aparține oamenilor. Puterea izvorăște din ei — nu din Bruxelles. Ceea ce oamenii au încredințat, oamenii pot lua și înapoi.
Prin urmare, respingem orice transfer suplimentar de autoritate politică de la națiunile Europei către Uniunea Europeană și revendicăm competențele deja transferate, readucându-le la nivelul căruia îi aparține suveranitatea: oamenii și statele lor.
Le-ați cerut europenilor un răspuns.
Răspunsul nostru este NU.
Ați vrut să știți dacă ne mai aveți inimile.
Nu le mai aveți.
Cereți mai multă putere.
Refuzăm.
Și ne-o luăm pe a noastră înapoi.
După aproape șapte ani ca Președintă a Comisiei Europene, starea Uniunii este și rezultatul conducerii dumneavoastră.
În temeiul tratatelor Uniunii Europene, Parlamentul European are puterea de a demite Comisia Europeană.
Nu și-a îndeplinit această responsabilitate.
Autoritatea politică aparține în cele din urmă oamenilor. Când reprezentanții lor nu reușesc să-i tragă la răspundere pe cei aflați la putere, oamenii trebuie să vorbească în nume propriu.
Așa că vorbim.
Ne-ați pierdut încrederea.
Ne-ați pierdut respectul.
Iar în ochii oamenilor a căror muncă și ale căror taxe susțin instituțiile pe care le conduceți, ați pierdut toată autoritatea politică pe care ați avut-o vreodată.
V-am auzit evaluarea.
V-am văzut bilanțul.
Concluzia noastră este: